Expoziție personală – Mădălina TROFIN
INTERACȚIUNI CONȘTIENTE
O poveste despre trecut, prezent și viitor, o expoziție autoportret despre interacțiune.

Interacțiuni conștiente este pătrunderea în lumea din plastic în care lucrările se susțin printr-un sens metaforic acordat materialului. Ca o cheie de citire și interpretare, plasticul sintetic este un  arcator al unei lumi virtuale sau a unei lumi închise în care contactele cu anumiți oameni s-au stins, pe când bio plasticul – acest material prototip – este o ilustrare a prezentului, a spațiului exterior și real care culege amprentele vieții reale asupra sa.

Expoziția este concepută ca un sistem de navigare în timp prin prisma interacțiunilor sau incursiunilor care au avut și au loc între oameni și artistă de-a lungul timpului. Pornind de la trecutul plin de memorii și până în prezentul cel mai actual, personajele abandonează spațiul lucrărilor,  se ascund sau se află consemnate la modul prezent ca un marcaj al conștientizării persoanelor care orbitează în viața fiecărui om.

Tot acest demers este pentru a acorda importanță interacțiunilor pe care le avem, este o bucurie a memoriei și o bucurie a prezentului. În momentele intime de solitudine
tindem să credem că suntem prea singuri și ne lăsăm absorbiți într-o negură imaginară care ne face să uităm că suntem vi până când ne acordăm acea clipă de evadare
către un misterios exterior.

Concept de drd. Mădălina-Elena Trofin

CONSCIOUS INTERACTIONS
with Mădălina-Elena Trofin: From Synthetic to Real

The eight works selected from Mădălina Trofin’s creations are planned by the artist specifically for the exhibition space. The arrangement of elements maps out an initiatory journey for the
visitor. As if a person could step into the creator’s mind, accessing memory boxes and interactions, each stop in front of a piece reveals impactful moments marked by the presence of people in Mădălina Trofin’s life, and, by extension, in our own lives.

The journey begins in a distant, unclear past. This stage is marked by an absence of nourishing connections with other individuals. Consequently, the mental space is sharply defined by boundaries
and constraints, akin to moments when we shut ourselves indoors or withdraw inwardly.

A step further reveals an awareness of the need to discover ourselves in isolation. Being present with oneself means facing the inner darkness. Absence, encapsulation, and obscurity are
transformed into synthetic connections, visually represented through the use of plastic materials created from polypropylene alloys. Pieces of plastic are gathered, collected, altered, and embedded into the artistic matter, creating a surface and substance ready to be assembled into a work of art.

Emerging from oneself means expanding and stepping outside. Whether this refers to the act of physically stepping out of literal self-isolation or overcoming self-imposed mental barriers, the
external signifies moving away from the synthetic and closer to the real. Representations of real, face-to-face human interactions are solidified with a new material, bio-plastic. Produced from organic matter and “cooked” like a food ingredient, the bio-material completes a visual surface that doesn’t stray from the aesthetic of polypropylene-based plastic. However, the material’s quality of
decomposing naturally without harming the environment speaks to the quality of conscious interactions between people. These interactions nourish individuals, breaking down into the matter of the self and being absorbed without polluting identity, even managing to fertilize it.

Critical text by Dr. Gabriela Robeci

Conscious Interactions
A story about the past, present, and future, a self-portrait exhibition about interaction.

Conscious Interactions is an exploration into the world of plastic, where the works are supported by a metaphorical meaning attributed to the material. As a means of understanding and interpretation, synthetic plastic serves as a marker of a virtual or closed world, where contacts with certain people have faded, while bio-plastic —this prototype material— illustrates the present, the external and real space that collects the imprints of real-life upon it.

The exhibition is designed as a system for navigating through time, viewed through the lens of the interactions or incursions that, over time, have occurred and continue to occur between people and the artist. Starting from a past full of memories and extending into the most current present, the characters abandon the space of the works, hide, or remain present as a marker of individual awareness for those who orbit in the life of each person.

This entire endeavor aims to emphasize the importance of the interactions we have; it is a celebration of memory and a joy of present times. In intimate moments of solitude, we tend to believe that we are too alone and allow ourselves to be absorbed into an imaginary darkness that makes us forget we are alive until we grant ourselves that moment of escape into a mysterious exterior.

Concept by Mădălina-Elena Trofin, Ph.D. Candidate

Interacțiuni conștiente
cu Mădălina-Elena Trofin:Din sintetic către real

Cele 8 lucrări selectate din creațiile Mădălinei Trofin sunt gândite de artistă anume pentru spațiul expozițional. Amplasarea elementelor are în vedere un traseu inițiatic pentru vizitator. Ca și
cum o persona poate păși în mintea creatorului, accesând casete de memorie și interacțiuni, fiecare oprire în fața unei lucrări expune momente marcante și marcate de prezența oamenilor în viața
Mădăline Trofin, și, prin incidență, și în viețile noastre.

Traseul pornește din trecutul neclar, îndepărtat. Acesta e marcat de absența conexiunilor nutritive cu alți indivizi. De aceea, spațiul mintal este unul clar definit de limite și constrângeri, așa cum se
întâmplă în momentele în care ne închidem în casă, ne închidem în noi.

Un pas mai departe cunoaște conștientizarea nevoii de autocunoaștere în izolare. A fi prezent cu sine înseamnă înfruntarea negurii interioare. Absența, închistarea și întunecarea sunt metamorfozate în conexiuni sintetice, transpuse în cheie vizuală prin apelarea la materiale de plastic creat din aliaje de polipropilenă. Bucățile de plastic sunt adunate, colectate, alterate și înglobate în materia artistică, creându-se o suprafață și o materie gata de compus într-o lucrare.

Ieșirea din sine înseamnă extinderea și pășirea afară. Fie că este vorba de ieșirea fizică din auto-izolaționismul clasic, fie că ne referim la depășirea barierelor mintale auto-impuse, externul
înseamnă îndepărtarea de sintetic și apropierea de real. Reprezentările interacțiunilor umane reale, tete-a-tete sunt închegate cu un nou material, bio-plasticul. Obținut prin materii organice și „gătit” ca un ingredient alimentar, materialul bio întregește o suprafață vizuală ce nu se îndepărtează de estetismul plasticului pe bază de propilenă. Însă, calitatea materialului de a se descompune natural fără a afecta mediul, vorbește despre calitatea interacțiunilor conștiente dintre oameni, care au rol nutritiv pentru indivizi, ce se pot descompune în materia sinelui și absorbi, fără a polua identitatea, ba chiar, reușind să o fertilizeze.

Text critic dr. Gabriela Robeci