Ștefan Bertalan

„Ștefan Bertalan este un artist de o factură specială, căutările lui neliniştite, duse cu febrilitate, s-au îndreaptat spre racordarea realităţii artistice cu aceea a lumii vizibile înconjurătoare. Viaţa lui s-a desfăşurat într-o continuă observare, surprindere şi notare a lumii formelor, pe care am putea să o desemnăm cu termenul generic de natură, iar universul său natural este unul preponderent vegetal, oferindu-i un model de perfecţiune, asociat cu modele de funcţionare bionică. Receptarea lumii exterioare a însemnat pentru artist acordarea cu lumea sa interioară, căutată în toate acțiunile sale. De fapt, această lume exterioară este privită şi interpretată în funcţie de subiectivitatea proprie, transfigurând formele dinspre o cunoaștere obiectivă spre o poetică vizuală. Bertalan a jucat un rol formator exemplar în arta românească a anilor 1960-1990, iar creația lui, ocultată pentru o perioadă de timp datorită emigrării, continuă să fascineze prin sinceritate și prin originalitate, dezvăluind pe deplin complexitatea unei opere ascunse. (…)
Faţă de perioada începutului anilor 1970, sistemul său de lucru s-a schimbat un deceniu mai târziu, Bertalan s-a adâncit tot mai mult în cercetările individuale, dominate de lumea biologică, de natura personificată şi transformată literalmente într-un „partener de discuţie”. Se specializase în aceste subiecte şi îi uimea pe toţi cu diverse cunoştinţe aparţinând unor domenii conexe cu arta. Interesul lui se îndrepta şi spre cunoaşterea unor teorii cumulând informaţia, din dorinţa de a ajunge la o „ştiinţă totală” de tip holistic, prin care cunoaşterea să fie integrată într-un ansamblu de principii etice şi spirituale. El avea convingerea că viaţa plantelor oferea omului un model de comportament etic, deoarece păstrează echilibrul în natură. (…)
Desenul a fost genul artistic cel mai agreat de Bertalan, cel care l-a însoţit mereu în cercetările sale asupra lumii exterioare, dar şi a celei interioare. Este mediul cel mai flexibil, adaptat perfect limbajului obiectiv al studiului, dar şi limbajului subiectiv, de jurnal cotidian, de exerciţiu spiritual şi intelectual, exprimând cel mai fidel stările sufleteşti ale artistului, preocupările sale. Prin desen el a continuat cercetările vizuale, dar și-a exprimat în egală măsură subiectivitatea specifică, ajungând la un echilibru fragil între ordine şi libertate.”

”Ștefan Bertalan is an artist of a special quality, his restless searches, feverishly carried out, went towards connecting the artistic reality with that of the surrounding visible world. His life unfolded in a continuous observation, surprise and note of the world of forms, which we could designate with the generic term of nature, and his natural universe is a predominantly vegetal one, offering him a model of perfection, associated with models of bionic functioning. Receiving the outside world meant for the artist attuning to his inner world, sought in all his actions. In fact, this external world is viewed and interpreted according to one’s own subjectivity, transfiguring the forms from an objective knowledge to a visual poetics. Bertalan played an exemplary formative role in the Romanian art of the 1960s-1990s, and his creation, hidden for a period of time due to emigration, continues to fascinate with its sincerity and originality, fully revealing the complexity of a hidden work. (…)
Compared to the period of the early 1970s, his working system changed a decade later, Bertalan delved more and more into individual research, dominated by the biological world, by nature personified and literally transformed into a “discussion partner”. He had specialized in these subjects and amazed everyone with various knowledge belonging to fields related to art. His interest was also directed towards the knowledge of some theories accumulating the information, out of the desire to reach a “total science” of a holistic type, through which the knowledge would be integrated into a set of ethical and spiritual principles. He was convinced that plant life offered man a model of ethical behavior, because it preserves the balance in nature. (…)
Drawing was Bertalan’s favorite artistic genre, the one that always accompanied him in his research on the outer world, but also the inner one. It is the most flexible environment, perfectly adapted to the objective language of the study, but also to the subjective language, of the daily diary, of spiritual and intellectual exercise, expressing most faithfully the artist’s emotional states, his concerns. Through drawing he continued visual research, but equally expressed his specific subjectivity, reaching a fragile balance between order and freedom.”

Ileana Pintilie, fragmente din albumul Ștefan Bertalan. Structuri vizuale (1960-2000), K-West-Verlag, Essen, 2020, ISBN 978-3-948365-03-5.