Peter Jecza

Sculptură

Pasul  decisiv spre asumarea unui limbaj abstract, degajat de orice fel de imixtiune a suprastructurii literare, şi localizat pe teritoriul particular al formulei sculpturale, este înregistrat de seria monadelor, plecate iniţial din familia volumetrică a cubului, dar foarte sensibile la convertirea în forme sferoide, în identităţi geometrice, angajând, de fiecare dată, relaţii dinamice cu restul elementelor ce participă la implinirea compoziţiei.    

Monadele mi se par a constitui cel mai închegat ciclu, şi nu am în vedere stricta delimitare tematică, ci mai ales rafinarea mijloacelor plastice. În primul rând, reducţia formală este împinsă atât de departe, încât greutatea materială este anulată. […] În toate împrejurările intervine, autoritară, disciplina cubului, ce nu acţionează ca o constrângere, ci ca o chemare spre o armonie ce ţine de alt ordin, de libertatea neîngrădită a evoluţiei, în cadrul infinit al spaţiului tridimensional, simbolizat şi reprezentat de cub. (Constantin Prut, Regele bronz. Monografie Peter Jecza, Timișoara, Triade, 2008)