Bogdan Nueleanu

Sculptură

Născut în anul 1978 la Săulești, județul Gorj, crește lângă operele marelui sculptor Constantin Brâncuși, aflate la Târgu-Jiu, opere care exercită o influență puternică asupra lui, sădindu-i în inimă dorința de a devenii artist. Își începe studiile artistice relativ târziu, nemulțumit de profilul liceului ales, înscriindu-se la Școala Populară de arte din Timișoara, unde alege să studieze sculptura. Imediat după absolvire, devine student la Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu-Jiu, pe care o părăsește la scurt timp după admitere, emigrând în Grecia, unde se angajează ca sudor . După o perioadă de cinci ani petrecuți în câmpul muncii din însorita Elladă, decide să se reîntoarcă în țară și  devine student al secției de pictură a Facultății de Arte Plastice din cadrul Universității de Vest din Timișoara, unde, studiindu-l pe Picasso, face cunoștință cu sculptura realizată prin tehnica sudurii, ai cărei părinți sunt Pablo Picasso și Julio Gonzalez. Descrie experiența ca fiind revelatoare și decide să urmeze cursurile de masterat în sculptură ale aceleiași Universități. Influențele, încă din copilărie, ale operelor lui Brâncuși, alături de protopărinții sculpturii sudate, cu care Nueleanu se identifică prin prisma dragostei față de sculptură și a experienței industriale acumulată în Grecia, își spun cuvântul, și, în present, Bogdan Nueleanu reprezintă un etalon zonal în ceea ce privește sculptura realizată cu ajutorul sudurii.Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala din Timișoara, începând cu anul 2010, activitatea sa artistică însumând numeroase expoziții, atât în țară, cât și în străinătate, fiind premiat cu Premiul pentru Tineret al Uniunii Artiștilor Plastici, la Salonul Anual al Artelor Vizuale, în anul 2012,  Premiul Pro cultura Timisiensis, în anul 2013, din partea Consiliului Județean Timiș. Obține Diploma de excelență pentru sculptură în anul 2016, din partea Uniunii Artiștilor Plastici din Timișoara, iar în anul 2017, este distins cu Diploma de excelență pentru merite în promovarea culturii, din parte Primăriei Municipiului Timișoara. Alege metalul ca  material de lucru, fiind atras de valențele cromatice pe care acesta le posedă și, în acest spirit, realizează o serie de asocieri ale diferitelor tipuri de metale, marcând, astfel, un nou început, în care metalul nu este doar un material brut, prin care artistul conservă opera, ci și un mijloc de expresie artistică, prin care sentimentele par să prindă viață, odată cu cromatismul metalelor.Întâlnim, astfel, în lucrările lui, metale care sunt fie ruginite, ca o urmă a timpului trecut peste ele, dar și metale lucioase, care reflectă mediul înconjurător, captând în ele vibrațiile momentului, cât și metale evidențiate cromatic, subliniind latura picturală pe care artistul o are. Deseori, fuzionează metale diferite, cum ar fi bronzul și fierul, prin metoda cerii pierdute sau cu ajutorul sudurii în mediu de gaz protector, realizând lucrări caracterizate prin cromatismul surd al metalelor, dar și printr-un dripping în textură, un fel de stare fluidă prin care metalul trece în drumul lui spre eternitate. Lucrările artistului se încadrează, fără echivoc, în seria de căutări în domeniul metalelor care posedă caracteristici și proprietăți diferite, și reprezintă întruparea efortului depus  pentru a scoate în evidență valențele cromatice a două dintre cele mai nobile metale folosite în sculptură. Sculptorul, Bogdan-Constantin  Nueleanu se află la confluența dintre doi mari artiști ai României, reprezentanți de seamă ai Banatului, care activau în domeniul sculpturii, însă folosind materiale total diferite. Pe de o parte, îl regăsim pe maestrul Peter Jecza, un iscusit sculptor care transformă bronzul într-un material demn de un rege al metalelor, iar pe de altă parte, îl avem pe maestrul Constantin Lucaci, un înainte-mergător al sculpturii în inox.

Pe un asemenea background,  Bogdan-Constantin Nueleanu vine să unească cele două metale, construind compoziții între bronzul-rege, folosit de secole în arta tridimensională, și tânărul metal inox, venit să facă față unei provocări în care reușește să își găsească locul și să se ridice la înălțimea așteptărilor. Această simbioză dintre cele două metale este deschizătoare de drumuri și de noi mijloace de expresie artistică, reușind să se desprindă de tiparele în care se închide, uneori, arta. Temele alese sunt împrumutate din religie și din mitologia universală ori din cea autohtonă, dar și din viața cotidiană în care artistul trăiește și își desfășoară activitatea. Astfel, o amintire devine “memorie captivă“, un miez de bronz organic, închis într-o cochilie geometrică de inox;  o ceartă, care are un final fericit, devine “Împăcare“, două metale care aparent se contrapun ajung la o coexistență armonioasă; odată cu împăcarea vine și începutul unei noi relații, al unui nou drum, și, astfel se naște “Începutul Lumii“, un mixt de credințe personale, reprezentate prin semnele crucii, egale din punct de vedere morphologic, dar diferite din punct de vedere cromatic, fiecare cu valoarea ei de semnificație, reunite și susținute de o formă unitară care poate reprezenta lumea ca un templu închinat unuia și aceluiași ideal, dorința de a cunoaște, de a afla. Procedeul de realizare nu este unul deloc ușor, având în componența lui atât mijloace clasice de punere în practică, cum ar fi tehnica cerii pierdute, cât și  mijloace tehnologice de ultimă generație, cum ar fi sudura în mediu protejat, care ajută la realizarea fuziunii dintre două metale diferite, fără de care legătura lor nu ar fi posibilă. Astfel, odată turnată, forma brută se finisează într-un grad care permite intervenția ulterioară cu diferite procese tehnice, pentru a se ajunge la forma gândită în stadiul de concept. O altă metodă inovatoare pe care Nueleanu o folosește în arta sa este aceea de fuziune directă a metalului cu un alt metal, astfel, o structură construită în prealabil se introduce în baie de ceară și, prin procedeul cerii pierdute, după ce forma a fost îmbrăcată în șamotă și calcinată, se toarnă bronz topit care fuzionează, astfel, cu structura construită inițial. Legătura dintre cele două metale crează o compoziție abstractă, cu forță de expresie și cu un puternic efect vizual. Lucrările astfel realizate se includ, fără doar și poate, în seria prospecțiuniilor pe tărâmul cercetării care sondează inovația, făcând un pas important în ampla lume a artei contemporană.