Andrei Părăușan

Pictură

Pentru pictor acțiunea de amestecare a culorilor este printre primele forme fizice în care i se materializează gândurile, sensibilitatea și ideile. De regulă amestecul culorilor este perceput și tratat ca fiind o simplă etapă pregătitoare, care nu este parte activă a lucrării artistului ci doar susține actul creației, slujește și se subordonează produsului final, produs care ulterior va dobândi statutul de creație artistică, de operă. Acordând mai multă atenție acestei etape, am observat cât de mult, de fapt, acțiunea de amestecare a culorilor este legată de pictură, atât de mult încât este parte definitorie a mediului, a meseriei. Amestecul dintre culori poate conține și rezuma atributele plastice majore ale unei lucrări pictate.

O altă consecință a utilizării amestecului este păstrarea la vedere a unor fragmente temporale ale succesiunii de alegeri efectuate până la punctul în care artistul a hotărât că este mulțumit de rezultatul obținut. Acest lucru dezvăluie tipologii ale gândirii care de cele mai multe ori într-o compoziție sunt pierdute, ascunse sau alterate. Rămân aici impregnate și acele seturi de alegeri lăsate în urmă, dar care completează imaginea parcursului creator. Cred că amestecul poate deveni un mijloc de expresie și comunicare, că acesta poate alcătui o imagine bogată prin interacțiunea atributelor inerente. Cred că facilitează un mediu fertil de propagare a sensibilității autorului. Amestecul conține și dezvăluie atitudinea artistului din timpul contactului cu materia și suprafața. Amestecul înregistrează reacții dintre cele mai subtile ale artistului, comparabile limbajului corporal și expresiilor faciale din timpul unei conversații verbale. Astfel, amestecul produce un mediu unic de fixare și comunicare a ideilor artistului iar prin asta reușește să devină un cadru reflexiv pentru privitor.